Postat de: Muna | Aprilie 25, 2010

Hai sa ne mintim ca suntem buni…

Mila este un sentiment egoist. Trebuie sa te pui in locul celuilalt ca sa poti simti mila. Te gandesti ca n-ai vrea sa patesti la fel si dintr-un reflex de auto-aparare simti mila.. il compatimesti in ideea ca daca si tu ai fi in aceeasi situatie ai vrea ca altora sa le fie mila de tine si sa te ajute. Deci: mila.. auto-aparare.. egoism.

Apoi faci din asta o obsesie. Te straduiesti sa fii cat mai milos de fiecare data, in felul asta asigurandu-ti (TU) un viitor linistit (plin de evenimente bune) pt ca ai facut bine si acu tre sa primesti bine.

Per total ar trebui ca toata lumea sa aiba de castigat (de pe urma milei) pt ca tu iti asiguri viitorul iar cel patit primeste ajutor intr-un moment greu dar hai sa nu ne mai mintim ca suntem milosi din bunatate..

Dilema mea vine acu… Daca mila este un sentiment egoist inseamna ca nu ar trebui sa ma simt prost atunci cand decid sa nu ajut pe cineva???


Responses

  1. Mila duce de cele mai multe ori la autocompatimire (pentru recipient). Care inseamna intrarea intr-un cerc vicios de unde nu se iese cu una cu doua.

    Mila mai e si mecanismul prin care persoane mai puternice profita de persoane mai slabe.

    Dupa mine, mila ar trebui descurajata, interzisa chiar prin lege :p

  2. Generozitatea vine tot din egoism (si intra la obsesii cum spuneam mai sus): esti satisfacut atunci cand faci bine.. iti place sa ajuti… daca nu ti-ar placea nu ai ajuta.. sau daca ajuti „din obligatie” o faci tot pentru a-ti asigura tie un trai mai bun. Deci primeaza tot starea ta de bine. Cum o dai tot acolo ajungi.

    A fi „natural” nu are legatura cu situatia de fata. Natural este atunci cand o practica iti intra in reflex si devine ceva obisnuit pt tine.. te reprezinta. Poti fi natural facand rau sau facand bine. Esti fals doar atunci cand ceea ce faci nu este in concordanta cu ceea ce simti/gandesti.
    Esti natural atunci cand recunosti ca esti egoist in ceea ce faci si esti fals atunci cand spui ca faci ceva din bunatate dar defapt faci pt satisfactia ta.

  3. Corect. In ultima instanta scopul fiecaruia e sa fie el fericit (el inseamna si ea). Unul e fericit cand e generos, altul cand afiseaza mila si face fapte bune. Faptele bune tot pentru el le face, ca sa nu se simta prost ca exista altii mai nefericiti ca el, ci sa se simta bine ca face fapte bune.

  4. Atunci cand luam decizii analizam situatia inainte. Dupa un timp deciziile pe care le luam in situatii similare ne intra in reflex si le repetam iar apoi le numim ca fiind „ceva natural” uitand ca aceat obicei a avut o analiza prealabila.

    Cand decizi ceva (sa ajuti sau sa nu ajuti) ai un motiv. Care este motivul deciziei de a fi generos?

  5. Motivul deciziei de a fi generos e acelasi ca si motivul oricarei alte decizii: „ce si cum sa fac ca sa-mi fie bine, sa fiu fericit?”

    Urmeaza rationamentul pana la capat, intreaba-te tot mereu „de ce” si vezi unde ajungi.

  6. Eu unul analizez ce mi se intampla, de ce mi se intampla, mai ales lucrurile deosebite care ma deranjeaza.

    Nu sunt de acord ca pur si simplu „iti traiesti viata”, cred ca trebuie ca fiecare sa-si asume starea de fapt a lucrurilor, sa-si asume responsabilitatea pentru situatia in care se afla si sa nu dea vina pe sistem sau pe alti factori externi lui. E singura cale de a iesi din blocaje si de a fi fericit in final.

    Si apropos de Pavlov, sunt si adept al exersarii si repetarii reflexelor (obiceuirilor).

    Gec.

  7. 🙂

    Mai dar esti pornit tare🙂

    Destinul meu hotarat de vid si de acetilcolina e sa fiu responsabil pentru tot ce e in viata mea, bun si rau, si sa incerc sa schimb ce nu-mi convine.

    Astfel sunt foarte linistit si inconjurat de particule de fericire.

    Sunt pe drumul cel bun. Si tu esti pe drumul cel bun, dar nu-ti dai seama.

    Gec

  8. va rog sa mentineti linia constructivo-educativa a discutiei si sa nu o transformati in atacuri la persoana😛

  9. N-am avut rabdarea sa citesc toate comentariile de mai sus,deci ma pot insela,dar personal refuz sa cred ca sacrificiul vine din egoism.Refuz sa cred ca fiecare persoana care s-a sacrificat vreodata[sacrifiu=Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva; jertfă(adica iei de la gura ta..de la fericirea ta…pentru altul..nu vad cum pot sa scazi din x,crezand ca il vei aduna]a suferit de vreo boala mintala care ii oferea placere in momentul auto-flagelarii.

    Exista persoane bune.Daca tu te consideri egoista este ok.Parerea ta,dar nu ar trebui sa cataloghezi o lume dupa firea si comportamentul tau.Daca toti am fi la fel,nu ar mai exista sfinti,artisit,genii sau criminali.Parerea mea.

  10. Placerea proprie nu se manifesta doar prin lucruri materiale. Starea de „multumire sufleteasca” este o placere. Iti place sa faci bine. Daca nu ti-ar place n-ai mai face = egoism.

    Cand decizi sa ajuti pe cineva poti face asta din placere sau din obligatie.

    Cand faci ceva din obligatie urmaresti un folos in viitor.. sa dea bine la cv, sa te iubeasca soacra, sa nu te vorbeasca lumea de rau, il ajuti acum ca sa te ajute si el cand vei avea nevoie.. etc etc.

    Sa nu crezi ca mie-mi convine ca am descoperit asts. Ma simteam mai bine cand ma minteam singura ca’s buna.. sufletista.

  11. Draga Doru,

    Daca tu iti ajuti soacra fara sa urmaresti vreun scop in viitor, din pura bunatate, ca asa vrei tu si-ti face placere, atunci esti egoist pentru ca de asta o ajuti: ca-ti face placere tie s-o ajuti, si intamplator ea chiar are nevoie de ajutor, ia uite cum s-au potrivit toate, tu n-ai decat s-o ajuti si ai castigat placere.

    Daca insa iti ajuti soacra din cauza ca sotia ti-a zis ca nu mai ai trai cu ea daca n-o ajuti (cum ar veni ti-a pus pistolul la tampla), atunci tot din egoism o ajuti, pentru ca iti urmaresti placeri in viitor si urmaresti sa nu te faca sotia sa suferi. Chiar daca nu-ti place, o ajuti pentru ca vrei sa-ti fie bine in viitor.

    Tu poti sa te consideri in continuare o persoana buna care-i ajuta pe altii, ceea ce probabil si esti, dar intreaba-te de ce oare esti bun? Raspuns probabil: ca asa e firea ta. Intrebare: de ce e firea ta asa? Raspuns: pentru ca asa e firea tuturor oamenilor, urmaresc sa le fie bine lor insisi. De multe ori se intampla ca ceea ce le face bine oamenilor insisi sa faca bine si celor din jur, atunci se numeste ca omul „e un om bun”.

    Pe termen lung, cine isi aloca putin timp sa observe, isi da seama ca cele doua coincid: ca daca faci bine societatii, iti faci de fapt si tie bine. Faptele bune sunt ca niste investitii care se intorc la tine.

    Pana la urma realitatea e una singura: oamenii fac bine. Apoi, exista mai multe lentile prin care poti sa privesti aceasta realitate. Una din lentile e ca oamenii sunt buni, altruisti prin natura lor. Alta lentila e ca oamenii sunt egoisti si-si ajuta semenii din egoism. Cele doua nu se exclud. Nu ne mintim nici daca zicem intr-un fel, nici in altul.

    Daca intru intr-o camera cufundata in semiobscuritate (ce frumos🙂 ) venind de la Soare, n-o sa vad nimic, o sa zic „valeu, ce intuneric nasol e aici”. Daca intru in aceeasi camera venind dintr-o bezna totala, o sa vad foarte bine si-o sa zic „ce bine e la lumina”. Lumina sau intunericul din camera sunt aceleasi, nu s-au schimbat, doar perceptia mea e diferita.

  12. I rest my case🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: